luni, 20 martie 2017

Am ieșit din "închisoare" in 2017. Era o zi de primăvara.
Era primăvara pe care o așteptam de mult.
Cel mai mult am așteptat speranta. O bucurie,  un scop.
Un crez ca merita . Sau ca eu merit.
Ea îmi spunea mereu: nu poți, ramai acolo. Si eu plângeam si ma mințeam. Eu o credeam. Credeam ca locul meu e unul mic. Atâta merit.
A încolțit speranța. Eu pot. Eu valorez enorm. Ea îmi spune din nou: nu îndrăzni!
Dar eu ii spun ca nu îmi pasa. Ca frica a murit. Eu m-am trezit. Eu am curaj!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu