raliu

...

despre mine

Despre mine nu v-am spus nimic, cel putin nu in cuvinte. Asta pentru ca imi place mai mult sa ma exprim prin imagini sau cel putin in modul asta am decis sa comunic ce simt. Nu-mi place sa fiu explicita. Acum cativa ani aveam obiceiul sa scriu. Poezii si chestii de genul asta. Nu mi-aduc aminte exact din ce cauza am luat decizia sa nu mai scriu. Poate pentru ca un timp sufletul meu s-a golit. Si n-am mai avut despre ce sa scriu pentru ca eu nu mai simteam nimic. Dupa ce m-am ratacit o vreme nestiind cum sa comunic nici macar cu mine mi-am adus aminte de pasiunea mea pentru imagine pe care o aruncasem undeva demult intr-un cufar parasit: cufarul viselor in care nu mai credeam. Cuvintele nu mai inseamna nimic pentru mine poate pentru ca nu mai stiu cum sa le manuiesc; le percep de multe ori ca fiind de prisos sau goale si pustii sau fara rost... Imi plac oamenii care se inteleg dintr-o privire, imi place sa pot patrunde cu ochii mei in sufletul cuiva...

farame de realitate

Pana de curand aveam tendinta sa fotografiez numai lucruri frumoase; nu intelegeam puterea unei fotografii expresive si nu stiam sa vad frumosul in urat; probabil ca nu aveam simt artistic. Eram doar o perfectionista. Tind sa cred ca in curand am sa trec la un alt nivel ale carui baze le-am pus deja. Ma simt mai profunda decat acum o saptamana. Am fost acum cateva zile la tara unde i-am gasit pe acesti batrani atat de reprezentativi; batranii nostri in ochii carora dupa o viata de munca si sacrificii poti citi doar amaraciunea de a fi ramas singuri; unde mai pui si saracia pe care cu siguranta nu o merita.

daca tot e primavara... sa se vada si la noi