Am ieșit din "închisoare" in 2017. Era o zi de primăvara.
Era primăvara pe care o așteptam de mult.
Cel mai mult am așteptat speranta. O bucurie,  un scop.
Un crez ca merita . Sau ca eu merit.
Ea îmi spunea mereu: nu poți, ramai acolo. Si eu plângeam si ma mințeam. Eu o credeam. Credeam ca locul meu e unul mic. Atâta merit.
A încolțit speranța. Eu pot. Eu valorez enorm. Ea îmi spune din nou: nu îndrăzni!
Dar eu ii spun ca nu îmi pasa. Ca frica a murit. Eu m-am trezit. Eu am curaj!

Unde e linistea, unde e pacea mea ?

Unde e linistea, unde e pacea mea ? Le-am atarnat de gard , astept sa le gaseasca cineva , sa mi le-aduca si sa-mi spuna : "Domnita, aici e pacea ta!" Dar stai, sufletul meu e plecat cu sufletul tau undeva si se iubesc teribil, iar pacea mea la tine , pentru ca doar in bratele tale e liniste . Si pacea mea nu e nu e plecata, e doar nelinistita ca tu nu esti aici.

Am 29 de ani . Dar viata mea a inceput acum un an .

Intotdeauna m-am intrebat care e sensul vietii .Si pentru ce traiesc .
Ce scop am eu pe lume ? De ce am venit si unde ma duc ? Ce o sa fac eu intre timp ?
Aveam 14 ani cand am inceput sa imi pun toate aceste intrebari . Mereu cu un conflict interior intre ce vreau eu si ce vor altii pentru mine . Ratacita , confuza si descurajata am ratacit prin viata cativa ani asa . Apoi am gasit un om bun pe care l-am asezat langa mine si l-am facut sensul meu . Multi ani mai tarziu a plecat si eu am ramas din nou fara sens . Singura , ratacita si confuza . In ziua aia, viata mea s-a terminat . Sufletul meu a murit intr-un fel sau altul . O vreme , tot ce am simtit a fost durere . Inclusiv fizica.

Atunci mi-am dat seama ca vechiul meu mod meu de gandire a esuat lamentabil . Ca e timpul sa ma cunosc , sa aflu cine sunt , ce vreau si sa imi gasesc un nou sens . Unul care sa nu depinda de nimeni .
Dupa multa introspectie , multe carti , multa meditatie , lucrurile au inceput sa se lege . Am invatat sa fiu fericita singura, sa ma bucur de viata mea , sa cred in mine , sa cred ca e posibil orice doresc eu . Am descoperit linistea si pacea , am aflat ca cea mai importanta  valoare a mea e armonia interioara . Am cautat ca tot ce simt , tot ce gandesc sa fie conform cu actiunile mele si invers. Am invatat sa separ gandurile mele de gandurile altora si sa ma conduc dupa intuitia mea , nu dupa fricile lor .

Cand incepi sa iti transmiti intentiile in univers, ele CHIAR se intorc la tine sub forma de experiente . Experiente frumoase cu oameni grozavi la care inainte nici nu visai .

Va doresc o zi inspirata !

Cu drag ,
Diana

despre sarbatori

Ei bine, haideti sa vorbim despre Craciun. Era odata, cand eram eu copil, ceva magic, o zi in care ma bucuram de o portocala; acum nu mai e o zi, e o perioada, o perioada in care ne batem prin supermaket-uri pe locuri de parcare, o perioada in care alergam sa cumparam si ce nu ne trebuie si ha-ha ce bine ne distram! Jenant! Nu sunteti obositi? Nu vreti sa beti o bere in oras? A, stiu , faceti sarmale... nici eu nu am cu cine sa beau o bere... Ce trist! Craciun... Craciun Fericit!

sedinta foto

Iata ceva ce trebuia sa fac de mult timp. Pozele sunt de la o sedinta foto de anul trecut, dar dupa cum bine ati observat cei care imi urmariti blogul, m-am incapatanat sa nu mai public nimic de ceva vreme. Pur si simplu , am decis la un moment dat sa nu mai am timp de lucrurile care ma bucura. Ei bine, am revenit!

an ordinary day

Intr-o lume murdara in care toti mintim, furam,
Si pe toti fratii nostri noi in picioare ii calcam,
Intr-o lume pe care noi toti o detestam,
O urma de respect in fiecare om tot cautam!

Cand nu mai credem in nimic, cand banii, puterea si averea
Omoara omenia si cinstea si onoarea,
Eu tot mai indraznesc sa sper la o dreptate!

Nimic n-a mai ramas din mine, din ce am fost odata,
Societatea m-a daramat bucata cu bucata;
Dar eu am invatat sa cred in viitor,
Si chiar cand aripile imi sunt frante,
Eu inca am curaj sa cred ca pot sa zbor!

Sibiu